sâmbătă, 5 august 2017

To be or not to be ?


   Pe fondul unei eclipse de Luna in Varsator, exact pe conjunctia mea Luna-Mercur din casa 8 natala, nu puteam ocoli intrebarile existentiale asupra vietii si mortii , multe dintre ele fiind de fapt o continuare a acelora care m-au indreptat spre astrologie acum multi ani. Nu se putea ca tocmai acum sa nu-mi rasune iar in urechi celebrele cuvinte ale lui Hamlet.."a fi sau a nu fi?...aceasta-i intrebarea...mort sau viu, care este calea?..."Pentru ca da, pe fondul unor evenimente dramatice din trecutul meu, formatia mea tehnic-profesionala a inceput sa se clatine, sa puna intrebari si sa ceara dovezi...unde altundeva decat in credinte si teorii? Va imaginati ca mi-a raspuns religia ordodoxa la ele? Va imaginati ca mi-au raspuns teoremele si axiomele la ele? Ba bine ca nu. Si pentru ca nu sunt ipocrita, recunosc cu mana pe inima ca nici astrologia nu m-a lamurit cum functioneaza legile ei, desi experienta mi-a demonstrat ca functioneaza....sa fie doar un numitor comun, de genul "crede si nu cerceta"? La prima vedere asa se pare, dar asta nu inseamna ca eu si altii ca mine sa nu fim intr-o continua cautare de fapte si dovezi lamuritoare. Cert este ca am ajuns la concluzia ca, pe masura ce caut ,aflu un raspuns partial si inca o serie nesfarsita de alte intrebari legate de prima....invartit in jurul cozii.
   Pornind de la nedumeririle "exista viata dupa moarte?", "ce se intampla cu suflul de energie al fiecaruia?",  "pe unde zboara sufletul dupa moartea fizica?", "de ce viata pamanteana e pentru unii muma si pentru altii ciuma?", raspunsurile oferite de oricare persoana care se considera profesionista si profesor in domeniul ei, pornind de la oamenii de stiinta si ajungand la preoti, intelepti spirituali, psihologi si filozofi, nimeni nu poate oferi raspunsuri sigure si pertinente....totul e doar teorie, varianta, idee...potentialul e infinit, dar cunostintele si nivelul nostru de evolutie abia daca au depasit degetul mic al unei singure maini.
    Si daca tot mi-a oferit facebook in fata ochilor un mic videoclip distribuit de nu stiu cine , cu tema reincarnarii si a karmei, astern si eu aici propriile-mi ganduri si constatari.
    Niciodata nu am crezut in rai si iad, mereu am spus ca ,aici e raiul, aici e iadul, pe pamant.
  Niciodata nu m-am lasat atrasa in totalitate de ideea reincarnarii, desi aceasta varianta mi-ar raspunde mai mult la unele intrebari.
   Se stie ca tot ce inseamna biserica crestina se opune vehement acestei teorii din considerente dogmatice. Cu toate astea, multi dintre credinciosi accepta ideea in sinea lor. A cauta sa demonstrezi cu orice pret ca doar tu detii adevarul , fara sa cunosti toate celelalte opinii,  pe mine una ma face suspicioasa ...nu exista pamantean care sa detina adevarul suprem.
    Si varianta de reincarnare, si existenta raiului sau iadului in lumea de dincolo, nu fac altceva decat  dau un raspuns super-elegant la intrebari "de ce exista suferinta si nedreptate in vietile oamenilor, de ce unii indura mai multe ca altii, de ce unii au noroc si altii nu, de ce unii sunt victime si altii calai?"
Poate ca legea karmei ar oferi un raspuns...dupa fapta si rasplata...insa daca exista reincarnare cu scopul de a repara greseli comise in alte vieti, iar noi acum nu ne amintim nimic despre ele ca sa le corectam, oare acelea nu persista la infinit ? Traim vieti mai multe pe un cerc vicios? Si atunci care sunt sansele ca noi sa evoluam si sa ne curatam pacatele?
   Pe de alta parte,  cum imi raspunde biserica la intrebarea "de ce atata nedreptate?"...Cu raspuns de genul "Dumnezeu vrea sa te incerce", "te-a pedepsit Dumnezeu", " asa a vrut Dumnezeu" sau "ca prin suferinta ma eliberez de pacat  ", sau ca "daca sufar mai mult ma purific si eu ajung in rai, iar altul in iad", sincer, mie una mi se accentueaza ideea de nedreptate pe lumea asta. Cat despre indemnul "crede si nu cerceta !",  cati dintre oamenii care mai si gandesc si au ceva in cap il aplica in zilele noastre?
   Gandindu-ma la ce inseamna pacat, cat de grava sau nu trebuie sa fie fapta cuiva ca ea sa se incadreze la verdictul de "pacat", cine de fapt stabileste pacatul ce trebuie pedepsit si cel care trebuie trecut cu vederea?...Ignoranta spre exemplu, sau un comportament despotic la serviciu , sau o lege proasta, sau o imbogatire din afaceri cu statul pe spinarea a mii de oameni, cum le considera biserica, pentru ca in legea karmei ele sunt erori care se corecteaza prin lectii la care sa demonstrezi ca ai devenit constient, responsabil si nu le mai repeti.. sa ai ocazia asta, evenimente ale vietii te vor pune la incercare...deci platesti pentru astfel de atitudini....reincarnarea imi spune ca pot plati de-a lungul mai multor vieti, dar daca acum nu stiu ce am facut atunci, cum repar?...e o oarecare diferenta  asadar intre legea karmei si existenta reincarnarii.
   In plus, biserica imi spune ca pacatul, odata recunoscut, imi este iertat daca ma caiesc...asa de usor? Pe cand legea karmei imi sugereaza ca recunoasterea ,nerepetarea lui, compasiunea si iertarea, mi-ar indulci experientele...dar de platit tot trebuie sa platesc, insa nu neaparat prin suferinta si sacrificiu, ci si prin fapte morale si bune.
   Bineinteles ca iubirea de semeni este cel mai mare dar, acceptat de toate filozofiile si credintele ca fiind o punte de rascumparare de greseli. In spiritualitate, iubirea si compasiunea acelora care se dedica intrajutorarii oamenilor in suferinta se transmite si le aduce acestora alinare. In religia crestina, un singur om , Hristos,duce singur povara intregii lumi. Imi e greu sa accept ideea ca un om, cat de puternic ar fi si cat de sfant, curata karma intregii umanitati printr-un sacrificiu personal, iar noi putem rade si dansa chiar si dupa pacatul originar , multumiti ca a avut cine sa plateasca pentru noi.
   De asemenea, crestinismul este adeptul ideii ca pacatosul vietii pamantene actuale ajunge in iad, care e un loc cu suferinta vesnica...deci, nicio sansa de a mai avea vreodata deschiderea sa iti rascumperi erorile.
   Pe de alta parte, varianta reincarnarii pentru orice eroare te conduce intr-un sir fara sfarsit de alte reincarnari.
   Si asa, si asa,  plata  prin suferinta devine infinita si e imposibil sa iesi din acest ciclu..Se pleaca din start de pe pozitii inegale.....Chiar nu avem nicio sansa? 
  Nici aceia care au imbratisat numai partea stiintifica a mersului lumesc nu au raspunsuri si argumente la intrebarile mele. Ce inseamna de fapt stiinta?-totalitatea cunostintelor acumulate de intreaga omenire de-a lungul vremii, este un tip de cunoastere rationala, logica, bazata pe explicatii. Dar explicatiile au ca fundament descoperirile inaintasilor nostri, pe care noi le invatam in scoala, asa cum ne sunt date. Sa fim seriosi !- fizica, stiinta exacta, cel mai la indemana  exemplu....toate legile ei , asa cum eu le-am invatat in ani lungi de scoala , raman batute in cuie? Nu cumva deja teorii bine stabilite altadata sunt combatute acum prin alte descoperiri si experimente? Si atunci, sa mai consider eu fizica toata ca pe o stiinta EXACTA? Pai si aici mergem pe principiul " nu cerceta aceste legi ..."?
   Dar hai ca v-am plictisit deja cu amalgamul meu de ganduri si nedumeriri ! Desi am o experienta solida a vietii in multe domenii, constat ca de fapt mare lucru eu nu stiu...Am crezut ca, informandu-ma cu de toate, voi afla raspunsul macar la cateva intrebari existentiale...De unde? Mai mare nebuloasa-n jurul meu..Sunt insa perseverenta in curiozitatea mea si cercetez, studiez,pana in ultima clipa.
PS- in jurul mintii  voastre ce adie?😕😕😎




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu